Ultima

Noaptea se-mbracă-n bătrâna ninsoare

E frigul de afară, în inimă frig

Focul se stinge încet. E ultimul foc,

Ultimul lemn aprins încă doarme.

Ultima noapte îmi cântă colindul,

Ultimul cântec ce nu l-am rostit.

Singură ea îmi sapă mormântul

Fulgii de nea m-aşteaptă-mpietriţi.

Liniştea în care adoarme pământul

Sufletu-mi prinde în cazne cumplit

Clipele-mi flutură-n faţă pe sfântul

Ultima râde şi-mbracă mormântul.

XXVIII iulie 0002