novocaina

Straniu...

Gândul ce-nconjoară

Zorile lăsate pe burţile albe

În iarba ruşinată

De sărutul lor aproape incestuos.

Un flutur, pictor,

Al altei dimensiuni,

Obrajii tăi din care

Destinul coace vorbe.

S-adapă-ncet lumina

Din sufletele-n care

Pornite în uitare,

Avându-şi fiecare

De-adus ce-şi au a duce,
Se piaptănă o cruce.