poem antirăzboinic

Îţi sărut pântecele crestat de o lovitură de barost chirurgical

Nu, nu mai e nimeni.

Nici eu, nici tu gramatical.

Doar gândurile ne mai bântuie creierul dezafectat.

Comandantul a fost răpus, noi mai

Stăm şi ne prăjim ficaţii să avem ce mânca.

Ne rugăm încet, să nu-l trezim, la zeul dezertor

Îl înţelegem tăcuţi

Cine nu ar fi plecat?

Ne rugăm în şoaptă şi ne mâncăm ficaţii

Poate e ultima masă.

Ne mişcăm încet, unul câte unul,

Ca obuzele care ne-au scrijelit însemnele păcii pe coaste.